Interviu cu Florin Ghirisan

Pescuitsivanatoare.ro (PSV.ro): E vanatoarea o traditie in familia dumneavoastra? Cand ati inceput sa o practicati?

Florin: Sunt prima persoana din familie care a imbratiasat aceasta indeletnicire, cel putin in ce priveste ultimele trei generatii. Spiritul de vanator l-am avut de cand ma stiu si multe pasarele au platit tribut la acea vreme. Arma am doar din 1992.

PSV.ro: Care a fost cea mai fascinanta partida de vanatoare la care ati participat vreodata?

Florin: Niciodata nu am considerat o partida de vanatoare ca fiind fascinanta. Dati-mi voie ca in loc sa reformulez aceasta intrebare ce mi se pare nepotrivita, sa raspund la ea asa cum este, plecand de la un punct de vedere mai rar abordat. Este vorba de relatia complexa ce se naste intre vanator si vanat, de contradictia intre grija pe care o manifestam uneori (din pacate tot mai rar) la adresa lui si hotararea cu care il urmarim.

De unde si raspunsul meu de mai sus. Spun acest lucru pornind de la mai multe considerente. Astfel, pot afirma, fara riscul de a fi contrazis vehement ca un tablou de vanatoare nu poate fi nici pe departe fascinant iar un cerb cazut poate fi privit in multe feluri dar in nici un caz cu fascinatie. Fascinante pot fi un rasarit sau un apus de soare, o priveliste ori un peisaj care literalmente iti pot taia respiratia. Vanatorul se bucura de privilegiul de a se gasi adesea in postura de admirator al acestora, fapt ce cantareste mult in reusita unei partide. Un iepure care isi curata mustatile in fata ta la nici patru metri, fara sa banuiasca macar ca prin perdeaua de ploaie, dincolo de cativa lastari, doi ochi il studiaza atent, iti poate bucura intreaga zi chiar daca a plouat intr-una.

Si chiar daca la sfarsitul acestei zile tolba ramane goala, putem spune ca partida de vanatoare a fost una deosebita. Daca trofeul capriorului sau al mistretului cazut se vor dovedi a fi pe masura asteptarilor noastre, vom fi peste masura de fericiti dar undeva, in suflet, vom simti unda de regret ca acest trofeu nu a putut fi dobandit decat prin rapirea unei vieti. Vom fi bucurosi dar nu fascinati de rezultat. Poti fi fascinat atunci cand te bucuri fara rezerve, cand nimic nu umbreste acel moment. Iar vanatoarea pe langa multitudinea de satisfactii pe care le ofera, ca pe un revers al medaliei, mai picura uneori stropul de amar al regretului. Aceasta impreuna cu un firicel de mila fac ca vanatorul sa nu ramana insensibil la tributul platit de vanat.

Acestea impreuna, ne vor oferi satisfactia de a opri uneori glontul si de a ne multumi sa privim animalul care pleaca nestiutor la primejdia in care s-a aflat. Vom avea tot asa satisfactia de a vedea scroafa conducatoare iesind neatinsa din goana. Sau poate vom mai cumpani inca o data inainte de a trimite focul „la noroc”, la distante neverosimile. Si vom fi multumiti si atunci cand vanatul va cadea fara a se chinui pentru ca am avut rabdarea ori priceperea de a pune focul acolo unde se cuvine. Asa se va numi ca am acordat adversarului nostru cinstirea ce i se cuvine. Traditia lasata de mosii nostri cere si azi sa acordam respectul cuvenit vanatului prin atitudinea noastra. Consideratia pentru animalul sacrificat pe altarul pasiunii noastre ne va impune cumpatarea.

Si daca in timp, se va mai domoli focul ce ne arde, vom aprecia poate mai mult iesirea in natura iar pusca va grai mai rar. La orice partida de vanatoare, tocmai acesta este paradoxul: „simtirea” pentru vanat se intalneste cu obstinatia de a-l ucide. Greu de deslusit in cuvinte putine. De aceea, cei ce nu vaneaza, nu vor intelege pe deplin pasiunea ce ne mana. Iar cei ce nu vaneaza cu adevarata pasiune si la care singurul criteriu de apreciere este numarul, nu vor intelege acest paradox pentru ca la acestia, neexistand „simtirea”, nici paradoxul nu exista. Asadar pentru un vanator, o partida de vanatoare poate fi reusita, frumoasa, grozava, minunata chiar, dar niciodata fascinanta.

PSV.ro: Ce parere aveti despre vanatul din Romania in comparatie cu alte zone din Europa? Se poate spune ca la noi este mai mult vanat?

Florin: Noi inca mai avem vanat. Poate ca la unele categorii stam mai bine iar la altele mai putin bine decat altii. De remarcat este insa faptul ca acesta inca e aproape in totalitate salbatic, cu simturile inca neadormite. Acest lucru il face mult mai atractiv decat mistretii, cerbii si capriorii semidomesticiti din alte tari ale Europei.

PSV.ro: Cum credeti ca va evolua vanatul in Romania in urmatorii 3-5 ani?

Florin: Dupa acelasi tipar involutiv ca si in ultimii 3-5 ani.

PSV.ro: Dupa cum stiti, actul normativ de modificare a legii vanatorii din anul 2008 prin care se permite vanatul in ariile protejate a fost refuzat de Traian Basescu, fiind retrimis Parlamentului pentru reexaminare. Ce credeti despre aceasta lege?

Florin: Traian Basescu a castigat o bila alba prin refuzul de a promulga legea in prima forma. Natura a demonstrat in mii de ani ca isi poate purta singura de grija daca este lasata sa faca acest lucru. Omul a demonstrat frecvent ce este in stare sa faca atunci cand primeaza interesul personal. Multi straini abia asteapta sa „aiba grija” de vanatul ce populeaza oazele de liniste in care pana acum le-a fost ingradit accesul. Multumim, dar sa lasam natura sa isi urmeze cursul iar noi sa pastram nealterate prin interventii „binevoitoare” cele cateva arii protejate pe care le avem.

PSV.ro: Braconajul lasa Romania fara salbaticiuni, iar etica vanatoreasca nu este respectata in totalitate de catre vanatori. Care ar fi o posibila solutie, pentru prevenirea actelor de braconaj si nerespectarea legilor vanatoresti?

Florin: Etica vanatoreasca este insuficient promovata, de altfel ca mai toate adevaratele valori ale noastre. Se promoveaza nonvaloarea si se uita traditiile. Problematica e mult prea vasta si mult prea strans legata de mentalitate, de nivelul de trai pentru a se putea identifica o solutie clara. Sa spunem ca o solutie ar fi inasprirea aspectului punitiv al legii. Dar pana unde sa mearga aceasta? Vor ajunge fapte mai grave sa fie sanctionate mai bland decat impuscarea ilegala a unui iepure... Ar fi un bun subiect de doctorat...

PSV.ro: Ce parere aveti de invazia de vanatori din cadrul Comunitatii Europene care vin tot mai des la noi in tara la vanatoare?

Florin: Invazia la care va referiti este de fapt determinata de invitatia legiferata la prelevarea contra cost a vanatului romanesc. Vin pentru ca li se permite, ba mai mult, pentru ca sunt chemati. Dar la urma urmei vanatorii straini sunt si ei oameni ca si noi. Buni si rai. Cu vise despre trofee bune si clipe frumoase petrecute in „colt de rai”. Oameni ca noi dar cu alte posibilitati financiare. Acum nu multi ani, prin lege, la „silvici”, strainii nu aveau acces decat la un procent strict determinat din cota de recolta. Acum...

PSV.ro: Credeti ca ar trebui impusa o restrictie la vanatul mic, gen rata, iepure, fazan?

Florin: Simpla restrictie este in unele cazuri insuficienta iar in altele o ingradire ce s-ar putea deocamdata evita. Ca sa fiu mai explicit as lua drept exemplu situatia iepurelui. Se poate afirma fara teama de a gresi ca sunt zone unde efectivele de iepure au scazut ingrijorator, altele in care acesta este o raritate dar mai sunt unele in care acesta abunda. Solutia ar fi, clar, aplicarea unor restrictii diferentiate in functie de zona dar numai daca se asociaza cu alte masuri cum ar fi: repopulari, diminuarea efectivelor de rapitori, scoaterea totala din teren a cainilor hoinari, tinerea sub control strict al cainilor de la stane, cultivarea terenurilor sterpe cu tipuri de culturi care sa ofere hrana si adapost si liniste in acelasi timp, etc.

Sunt lucruri usor de enumerat, arhicunoscute dar care sunt greu de realizat. Fazanul este intr-o situatie similara dar nu atat de dificila ca si iepurele. Rata pare specia cea mai adaptabila dintre cele trei si in cazul ei nu cred ca se impun la aceasta data masuri speciale.

PSV.ro: Care ar fi vanatul cel mai spectaculos sau mai atragator in Romania?

Florin: Depinde. Italienilor le place - se stie - pasaretul. Nemtii prefera vanatul mare. Romanii il prefera pe cel pe care si-l pot permite. Spectaculos este cerbul la boncanit si ursul la goana si iuresul vierului peste pospaiul de zapada. Spectaculos este si sa ai parte de asa ceva fara ca sotia sa prinda de veste cat ai cheltuit.

PSV.ro: Cum vi se par taxele pe care le platesc vanatorii din Romania in comparatie cu conditiile si vanatul existent?

Florin: Cotizatia este acceptabila. Tarifele practicate la anumite categorii de vanat sunt insa exagerate si de-a dreptul prohibitive pentru marea masa a vanatorilor.

PSV.ro: Va multumim pentru timpul acordat. In incheiere, doriti sa transmiteti ceva tuturor vanatorilor din Romania?

Florin: Da. Sa vaneze asa cum ar face-o in propria gradina, sa vaneze cu gandul ca fii nostri vor dori si ei sa ia urma cerbului, a mistretului. Catarea pustii lor sa prinda multi ani de acum incolo spata vierului si silueta iepurelui. Sa le fie tolba plina de povesti frumoase pentru nepoti.