Lupta cu pestele (drill-ul)

“Multi barbati merg la pescuit o viata intreaga, fara sa stie ca, de fapt, merg dupa mai mult decat un peste” - Henry David Thoreau. Cu totii mergem dupa senzatii tari. Toti asteptam cu sufletul la gura momentul in care momeala este muscata, in care forta cu care pestele ataca se transmite prin varga pana la noi, momentul care marcheaza inceperea luptei.

Dupa ce musca momeala si simte carligul, pestele incearca sa fuga in larg sau sa se afunde in adanc, incercand sa scape. Incep miscarile in zig-zag, insurubarile in adanc sau in curentul apei, salturile, rasturnarile si destinderile de trup, smucituri violente, miscari care anunta inceperea luptei. Pescarul raspunde printr-o miscare de mica amplitudine (din articulatia mainii), inclinand varga in stanga si in dreapta, in directia contrara aceleia in care s-a proptit pestele.

O data ce momeala a fost muscata, totul depinde de iscusinta pescarului, de experienta dobandita si de “toanele” innotatorului... aici incepe drill-ul, aici incepe aventura, lupta crancena care urca pana la punctul culminant. Cu totii stim ca o data ce am simtit zvagnind un peste la capatul firului este nevoie ca lupta sa inceapa prin obosirea adversarului, pentru a-l putea aduce la mal. Dupa un timp in care pestele trebuie “plimbat”, vom observa ca forta lui incepe sa scada, dand primele semne de oboseala.

Pestele trebuie obosit cat mai adanc in apa si nu la suprafata, dar nu trebuie lasat sa atinga fundul. Oboseala pestelui inseamna aducerea acestuia intr-o stare de dereglare a respiratiei, care ii va reduce puterea, facandu-l sa abandoneze lupta. Pestele incearca sa se apere violent, fiind supus la eforturi musculare intense si continue. Acestea fac ca in organismul pestelui sa se acumuleze dioxid de carbon, care ii patrunde in sange, aparand astfel fenomenul de asfixiere. Pescarul trebuie sa profite de pe urma acestei confruntari.

Flexibilitatea vergii joaca un rol extrem de important, deoarece varga este instrumentul prin care se transmit smuciturile imprimate de peste. Manevre de tractiuni trebuie combinate cu sacaieli astfel incat sa nu lasam nici un moment de repaus pestelui, in caz contrar acesta si-ar recupera puterea si ar incepe din nou lupta. O alta gresela pe care o putem comite este sa lasam pestele sa se departeze prea mult si sa traga dupa el mult fir. Pestele are intentia de a se vara printre bolovani si radacini pentru a se ascunde si elibera.

Un pescar ce nu are prea multa experienta poate risca sa piarda pestele la sfarsitul luptei. Salturile in aer (lumanarile), se pot termina cu ruperea strunei in momenul revenirii in apa, deoarece daca pestele este aproape de noi, de regula varga este arcuita, mulineta blocata si firul in tensiune. Pentru a evita acest lucru, trebuie micsorata tensiunea firului, prin aplecarea usoara a varfului batului si o usoara destindere a firului, atunci cand pestele se afla in aer. Imediat ce pestele ajunge din nou in apa, se reia lupta, se readuce batul la inclinatia initiala si se recupereaza firul. In functie de adancimea apei, actiunea vergii, adancimea apei si tipul de peste la care pescuim, inclinatia vergii in timpul drill-ului este diferita. La pescuitul stationar, in special, este necesara inclinarea vergii la un unghi de 50-60 de grade fata de luciul apei. Inclinarea vergii micsoreaza forta de frecare a firului cu inelele si usureaza invartirea tamburului mulinetei. Pestii au talia, musculatura si masa diferite de la o specie la alta, de aceea, fiecare peste lupta diferit. Se stie ca nimic nu se compara cu lupta cu un peste mare, cum ar fi crapul. Crapul este cel mai musculos peste dintre pestii din tara noastra, peste care lupta viguros si are reveniri puternice.

Peste robust, crapul produce un efort de tractiune puternic dar nu constant, in comparatie cu bibanul care sustine lupta constant. Cel mai palpitant este drill-ul cu biban la musca, deoarece controlul firului este in mana si nu in mulineta, ca la spinning. Platica este energica, dar nu pentru mult timp, cleanul se lupta violent dar oboseste repede, obletele si linul la fel, pe cand scobarul lupta cel mai putin spectaculos.

Cei care au avut ocazia sa aiba o stiuca in carlig, stiu ce inseamna salturile in aer cu destinderi de arc, tractiunile violente de care numai stiucile sunt capabile dar si evolutiile lente, cunoscute sub denumirea de “paradoxul stiucii”. Cel mai adesea, stiuca musca momeala si nu se manifesta ca ceilalti pesti, prin smucituri si miscari violente, ci se aseaza linistita pe fund si asteapta un moment de slabiciune al firului, dupa care lupta cu salbaticie.

Putini stiu ca densitatea corpului pestilor este foarte apropiata de densitatea apei, fapt care face ca pestele in apa sa nu aiba greutate. Un peste, oricat de mare ar fi, in apa greutatea lui este nula. Astfel, grosimea strunei nu trebuie sa fie influentata de greutate ci de robustete si volumul de apa pe care pestele il ocupa. Efortul pestelui este direct proportional cu volumul de apa pe care acesta il dizlocuieste. Cand pestele se foloseste de directia curentului pentru a opune rezistenta, puterea de tractiune creste datorita curentului care loveste flancul pestelui si il impinge in aval. In momentul acesta, pestele trebuie adus cu capul spre pescar, iar curentul va devia pestele spre partea malului, care inotand contra curentului, va obosi mai repede si rezistenta lui va scadea.

Doar experienta unui pescar ii poate arata cand sa cedeze si cand sa franeze firul. Mulineta nu trebuie sa fie permanent blocata, dar nici nu trebuie sa lasam firul sa se destinda, pentru a nu pierde contactul cu pestele. Daca pestele trage foarte puternic, trebuie sa dam distanta firului, dar acesta trebuie recuperat la prima slabire a tensiunii. Niciodata nu trebuie sa slabim firul in zone cu obstacole sau daca pestele nu lupta. In cazul mulinetelor cu tambur fix, excesul de tractiune este rezolvat de frana mulinetei, care cedeaza treptat sfoara.

Daca pescuim de pe mal, si am pierdut contactul cu pestele trebuie sa ne tragem cativa pasi in spate sau in lateral, sau sa ne intindem bratul in sus pentru a intinde firul. Evident, din barca, drill-ul este mult mai greu. Daca barca este ancorata, pestele poate incurca struna in jurul ancorei sau sa se sprijine de chila barcii. In momentul acesta fie se bate cu piciorul in fundul barcii, fie pescarul se deplaseaza in capul barcii si apleaca varga in jos, astfel incat struna cu pestele sa poata fi trecuta pe sub barca. Este recomandat ca struna si pestele sa fie tinute cat mai departe de barca, in tot timpul drill-ului.

La sfarsitul luptei, atunci cand pestele este obosit, se lasa tarat la mal, culcandu-se succesiv cand pe o parte cand pe alta. Pestele se aduce la o distanta convenabila, se blocheaza mulineta, se scufunda minciocul in apa si se aduce pestele deasupra acestuia. In apele curgatoare, pestele se struneste din varga si este lasat sa fie dus de curent in plasa minciocului.